Eticheta şi manierele de a face suplicaţii (du‘a’)

Conducătorul credincioșilor, al doilea calif al Islamului, Omar ibn Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Nu mă preocupă răspunsul la suplicaţiile mele, ci suplicaţia în sine. Dacă sunt inspirat în a cere, Allah îmi va răspunde.”


Du’a-urile au anumite condiții ce trebuie respectate atunci când sunt rostite pentru a fi acceptate. Unele dintre acestea sunt următoarele:
  • A folosu numai lucrurile permise (ceea ce persoana mănâncă, bea sau îmbracă)
    Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah ( s ) a spus:
    „O, voi, oameni! Allah este departe de orice imperfecțiune și acceptă doar faptele bune. Cu adevărat, El a poruncit credincioșilor ceea ce a poruncit şi Trimișilor Săi. El, Preaînaltul, spune: «O, Trimișilor! Mâncați din cele bune și împliniți fapte bune! Eu sunt Bineștiutor a ceea ce săvârșiți voi.»
    [Coran, 23:51]


    De asemenea, mai spune: «Mâncați din ceea ce v-a hărăzit Allah, îngăduit și bun, și fiți mulțumitori pentru binefacerea lui Allah, dacă Îl adorați pe El!»
    [Coran, 16:114]


    Apoi Profetul ( s ) a menționat un bărbat nepieptănat, acoperit de praf, care a călătorit pe o mare distanță și care a ridicat mâinile lui spre Ceruri, spunând: «O, Domnul meu! O, Domnul meu!” Însă, el a consumat din cele interzise, a băut din cele interzise, a îmbrăcat cele interzise, fiind crescut şi hrănit cu cele care sunt interzise (haram). Cum ar putea Allah să îi răspundă rugii sale?!” (Muslim)
    Ibn Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Sa’d ibn Abu Uaqas (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
    «O, Trimis al lui Allah, cere-I lui Allah să mă facă dintre cei cărora le răspunde la suplicaţii (du’a)!» Trimisul ( s ) i-a spus: «Sa'd, mănâncă din cele permise și Allah îți va răspunde la suplicaţii. Pe Allah, dacă o persoană mănâncă o îmbucătură din ceea ce este interzis, du’a acesteia este respinsă timp de patruzeci de zile. Acela care mănâncă ceea ce este interzis este cel care merită cel mai mult Focul Iadului.»” (Bukhari)
  • Atunci când o persoană îi cere ajutorul lui Allah prin suplicaţii, este mai bine să se afle în stare de puritate, să se îndrepte către Qiblah și să ridice mâinile.

    Salman (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul ( s ) a spus: „Cu adevărat, Domnul vostru este Modest și Generos. Ar fi îndurerat ca robul Lui să ridice mâinile pentru a Îi cere Lui, iar El nu i-ar răspunde.”
    (Ibn Hibban)


    Al-Muhajir ibn Qunfudh (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat: „Am trecut pe lângă Profet ( s ) în timp ce el urina și l-am salutat, dar nu mi-a răspuns până când nu a realizat abluțiunea. Apoi și-a cerut scuze spunând: «Nu îmi place să menționez numele lui Allah atunci când mă aflu în stare de impuritate.»”
    (Ibn Khuzaimah)
  • Credinciosul trebuie să implore cu o voce nici prea ridicată, nici prea scăzută.
    Allah spune în Coranul cel Glorios: „Spune: «Chemați-L Allah sau chemați-L Milostivul, oricum L-ați chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase! Și nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în șoaptă, ci caută între acestea [două] o cale!»”
    (coran, 17:110)


    Abu Musa al-Ash’ari (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat: „Eram cu Trimisul lui Allah și mereu când coboram într-o vale recitam tahlil (a spune «Laa ilaaha illa Allah») și takbir (a spune «Allahu Akbar») și ridicam glasurile noastre în timp ce făceam aceasta. Atunci Profetul ( s ) ne-a spus: «O, oameni! Nu ridicați glasurile voastre, pentru că voi nu invocați pe Unul care este surd sau absent, ci pe Unul care se află cu voi; fără îndoială El este a toate Ascultător şi Omniprezent.»
    (Bukhari)
  • Suplicaţia trebuie începută lăudându-L pe Allah și menţionând numele Profetului Mohammed (s ).

    Atunci dreptcredinciosul trebuie să se căiască cu umilinţă în fața lui Allah și trebuie să își finalizeze cerința în același fel. Allah spune: „Rugăciunea lor în ele va fi «Mărire Ție, o, Allah!», iar salutul lor în ele va fi «Pace [vouă]!», iar sfârșitul Rugăciunii lor va fi «Laudă lui Allah, Domnul lumilor!»”
    (coral, 10:10)

    Fudalah ibn Usaid al-Ansari (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că: „ Profetul l-a văzut pe un om care implora în timpul Rugăciunii lui, dar care nu L-a slăvit pe Allah și nici nu a menționat numele Profetului Lui ( s ), după care s-a retras. Profetul ( s ) a exclamat: «Omul a plecat!» A trimis pe cineva după el și i-a spus: «Dacă cineva îi cere ceva lui Allah, să înceapă lăudându-L pe Domnul lui și înălţând mențiunea numelui Profetului Său, apoi să ceară ceea ce își dorește.»”
    (Ibn Khuzaimah)
  • Credinciosul trebuie să Îl implore pe Allah invocându-L cu frumoasele Lui Nume și Atribute. Allah spune în Coranul cel Sfânt: „Ale lui Allah sunt Numele cele mai frumoase! Chemați-L cu ele și depărtați-vă de aceia care schimonosesc Numele Lui! Ei vor fi răsplătiți după ceea ce fac!”
    ( coran, 7:180)

    Abdullah ibn Buraidah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat de la tatăl lui că Trimisul lui Allah ( s ) l-a auzit pe un om spunând:
    Allahumma inni as’aluka bi ’anni Ash-hadu Annaka Anta Allah, laa ilaaha illa Anta Al-Ahad As-Samad Alladhi lam ialid ua lam iulad ua lam iakun lahu kufouan ahad

    (Semnificație): „O, Allah, mărturisesc că Tu ești Allah, Cel fără de parteneri, Unicul, Cel de care depinde întreaga creația. El nu a zămislit și nu a fost născut și El nu are pe nimeni egal.”
    „Profetul ( s ) i-a spus atunci: «L-ai implorat pe Allah cu Numele Lui Cel mai Mare, Cel cu care dacă ceri, ți se va răspunde și cu care dacă implori, vei fi ascultat.»” (Ibn Hibban)

  • Persoana care Îl imploră pe Allah trebuie să fie devotată, să se teamă de pedeapsa Lui și să aibă speranță în recompensa Lui. Allah spune în Coranul cel Glorios: „Și [adu-ți aminte] de Zaharia, când Îl chema el pe Domnul său: «Doamne, nu mă lăsa singur, căci Tu ești cel mai bun dintre moștenitori!» ~ Și i-am răspuns Noi și i l-am dat lui pe Ioan și am tămăduit-o pentru el pe soața lui. Ei se întreceau în bine și Ne chemau cu dorință și cu teamă și erau evlavioși față de Noi.”
    (coran, 21:89-90)
  • Răspunsul la rugă nu trebuie așteptat cu nerăbdare. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah ( s ) a spus: „Allah vă va răspunde atâta timp cât veți avea răbdare pentru a primi răspuns și nu spuneți: «Am implorat, dar Allah nu mi-a răspuns.»”
    (Bukhari)
  • Credinciosul nu trebuie să depășească limitele în du’a lui. Abdullah ibn Mugaffal (Allah să fie mulțumit de el!) a spus că l-a auzit pe fiul lui spunând: „«O, Allah, Îţi cer palatul cel alb aflat în dreapta Paradisului!» Atunci i-am spus: «Fiul meu, dacă îi ceri lui Allah, cere-I Paradisul și caută adăpost de Focul Iadului, pentru că l-am auzit pe Profet ( s ) spunând: „Aproape de sfârșitul timpurilor vor fi oameni care vor depăși limitele în rugile și abluțiunile lor.”»”
    (Ibn Hibban)
  • Credinciosul nu trebuie să ceară ruperea legăturilor de rudenie sau să caute lucruri ilicite prin suplicaţia sa. Profetul Mohammed ( s ) a spus: „«De fiecare dată când un musulman va implora pentru ceva care nu reprezintă ruperea relațiilor de rudenie, Allah îi va da unul dintre aceste trei lucruri: ori îi va răspunde la rugă, ori îl va îndepărta de un rău, ori îi va păstra recompensa pentruViaţa de Apoi.» Companionii au spus la aceasta: «O, Trimis al lui Allah, atunci îI vom cere mult lui Allah!» Iar el ( s ) a spus: «Cereți-I pentru că El iubește aceasta.»”
    (Hakim)
  • Trebuie să Îl implorăm pe Allah în locuri și momente onorabile și nobile. Profetul ( s ) a spus: „Cea mai bună suplicaţie este cea din ziua de Arafat. Cele mai bune cuvinte pe care le-am rostit eu și Profeții anteriori mie sunt: «La ilaha illa Allah» (nu există Divinitate în afară de Allah).”
    (Baiyhaqi)

    Ruga din ziua de Jummu’ah (vineri) are cea mai mare recompensă, după cum indică un hadith al lui lui Abu Huraira în care Profetul ( s ) spune: „Este o oră în ziua de vineri în care niciun rob nu îi cere ceva lui Allah fără ca El să nu îi dea ceea ce își dorește.”
    (Bukhari)

    De asemenea, o mare importanță o are ruga în timpul lunii Ramadan; Profetul ( s ) a spus „În luna Ramadan, porţile Paradisului sunt larg deschise, iar porţile Iadului sunt închise şi diavolii sunt înlănţuiţi.”
    (Bukhari şi Muslim)

    Dreptcredinciosul trebuie să Îl implore pe Allah atunci când postește. Abu Hurairah a relatat că Trimisul lui Allah ( s ) a spus: „Du’a (suplicaţia) a trei persoane nu va fi respinsă: cea a conducătorului drept, cea a unei persoane care posteşte până în momentul în care a rupt Postul său şi cea a celui care a fost asuprit...”
    (Ibn Majah)

    De asemenea, este recomandată şi ruga din timpul ultimei treimi din noapte, ca și cea care este făcută după Rugăciunile obligatorii, aşa cum ne arată un hadith al lui Abu Umamah (Allah să fie mulţumit de el!), care a relatat că Trimisul lui Allah ( s ) a răspuns atunci când a fost întrebat cu privire la suplicaţia cea mai plăcută lui Allah: „... Du’a (suplicaţia) din ultima parte a nopții și cea de la sfârşitul Rugăciunilor fard (obligatorii).”
    (Tirmidhi)

    Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah ( s ) a spus: „Domnul nostru coboară în fiecare noapte din Cer pe Pământ, atunci când începe a treia parte a nopţii. El oferă robilor Lui din Generozitatea Sa, zicând: «Cine Îmi spune Mie o Rugăciune, să pot să-i răspund? Cine Îmi cere Mie ceva, să-i dau? Cine îşi cere iertare de la Mine, să-l iert?»”
    (Bukhari şi Muslim)

    Omul trebuie să îi ceară lui Allah mai ales atunci când se află în poziția de sujud (prosternare); Ibn Abbas a relatat că Profetul ( s ) a tras perdeaua de la fereastra lui și i-a văzut pe oameni rugându-se în spatele lui Abu Bakr și a spus: „Nu va rămâne nicio veste bună din Profeție în afară de visele bune pe care le vede cineva sau cele pe care alții le văd pentru el. A fost interzis să se recite Coranul în ruku (aplecăciune) și în sujud (prosternare). În ceea ce privește ruku, în timpul lui slăviţi-L pe Domnul vostru și în sujud, implorați-L, pentru că rugile voastre vor fi ascultate.”
    (Muslim)

    Du’a este acceptată atunci când plouă sau atunci când două armate se înfruntă; Imamul Ash-Shafa’i (Allah să aibă milă de el!) a relatat că Profetul ( s ) a spus: „Căutați răspunsul la rugile voastre atunci când vă înfruntați inamicul, atunci când este realizată Iqamah pentru Rugăciune și atunci când plouă.”
    (Convenit)

  • Ruga (du’a) trebuie repetată de trei ori. Abdullah ibn Mas’ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (s ) a poruncit ca ruga să fie repetată de trei ori și iertarea să fie, de asemenea, căutată de trei ori. (Abu Dawud)
  • Dreptcredinciosul trebuie să caute apropierea de Allah și să îi ceară anumite lucruri prin faptele bune pe care le realizează. Abdullah ibn Omar ( s ) a relatat: „Trei bărbaţi din vremurile trecute au plecat într-o călătorie. Când s-a lăsat noaptea, au dormit într-o peşteră la poalele unui munte. Un bolovan s-a rostogolit şi a căzut la intrarea peşterii, închizând complet intrarea. S-au sfătuit cu privire la situaţia lor şi au ajuns la concluzia că nu există nicio cale de ieşire din acest necaz cu excepţia Rugăciunilor şi suplicaţiilor. «Ar fi mai bine să cerem ajutorul lui Allah, amintind de cele mai bune şi drepte fapte pe care le-am făcut în vieţile noastre.»

    Primul bărbat a spus: «O, Allah! Am avut doi părinţi în vârstă şi niciodată nu le ofeream ceva de mâncare sau de băut soţiei şi copiilor mei, înainte de a le oferi lor. Într-o zi a trebuit să merg o distanţă mai lungă pentru a căuta hrană pentru turma mea şi m-am întors târziu. Atunci când am ajuns, i-am găsit pe amândoi părinţi dormind. Am muls o oaie, pentru a le oferi părinţilor mei cina, dar pentru că nu am vrut să îi trezesc pentru aceasta, am rămas stând în picioare lângă ei, ţinând vasul cu lapte în mână, aşteptând ca ei să se trezească. Nu am dat soţiei sau copiilor nimic înainte de a le oferi lor. În zori, s-au trezit şi în acest timp copii mei erau la picioarele mele, plângând pentru lapte. Atunci când s-au trezit, le-am oferit laptele. O, Allah! Dacă ştii că am făcut acest lucru de dragul Tău, te rog, salvează-ne din această capcană.»

    La aceasta, piatra s-a mutat puţin mai departe de intrarea peşterii, dar nu suficient de mult pentru ca ei să poată ieşi.
    Al doilea om a spus: «O, Allah! Am avut o verişoară din partea tatălui, care era pentru mine cea mai iubită femeie de pe faţa Pământului. Am simţit o dorinţă imensă pentru ea, dar ea a refuzat. La un moment dat, ea a avut probleme financiare, din cauza foametei. A venit la mine să îmi ceară ajutorul. I-am oferit o sută douăzeci de dinari de aur în schimbul cărora să pot să iau orice vroiam de la ea. Presată de nevoie, ea a acceptat. Atunci când am eram gata să încep o relaţie cu ea, fata spus: „Vărul meu! Teme-te de Allah! Nu scoate sigiliul fecioriei, decât în mod legitim.” Auzind acestea, nu am atins-o, chiar dacă era femeia cea mai iubită şi dorită de mine. Nici nu am luat înapoi aurul pe care i l-am dat.»

    Apoi a ridicat mâinile spre cer şi a spus: «O, Allah! Dacă ştii că ceea am făcut şi ceea ce fac este de dragul Tău, te rog îndepărtează capcana în care suntem. Scoate piatra de la intrarea peşterii ca noi să putem ieşi!»

    La aceasta, piatra s-a mai mutat puţin din loc, dar nu atât de mult pentru ca ei să poată ieşi.

    Al treilea bărbat a spus: «O, Allah! Ştii că odată am angajat câţiva muncitori şi la sfârşitul zilei le-am dat salariul, cu excepţia unuia care a plecat fără să îşi ia salariul. Am investit salariul lui în afacerea mea, şi am păstrat o notă specială şi suma care se aduna. Suma de bani care aparţinea acestui muncitor a crescut pe parcursul anilor, iar după mulţi ani lucrătorul a venit la mine să ceară salariul pe care nu îl luase în acea zi. I-am arătat un număr mare de oi, vaci, cămile, sclavi şi servitori şi i-am spus: „Tot ceea ce vezi este al tău! Acesta este salariul cu care îţi eram dator!” Muncitorul sărac era foarte uimit şi a spus: „Te rog nu mă face să mă simt ridicol, şi nu face glume cu mine! Eu îţi cer numai salariul meu pentru o zi.” Angajatorul a spus: „Nu te fac să te simţi ridicol şi nici nu glumesc cu tine. Acestea sunt toate ale tale.” Lucrătorul a luat tot ceea ce i s-a spus că este al lui şi a plecat.»

    Apoi bărbatul a ridicat mâinile spre cer şi a spus: «O, Allah! Dacă ceea ce am făcut a fost de dragul şi pentru mulţumirea Ta, îndepărtează capcana de care suferim.» La aceasta, piatra s-a rostogolit departe de intrarea peşterii, iar cei trei oameni au plecat din peşteră, din nou liberi.”
    (Bukhari)
  • Atunci când implorăm, trebuie să o facem cu certitudine și să îl implorăm pe Allah cu determinare, umilindu-ne în fața Lui. Profetul ( s ) a spus: „Dacă îi cereți lui Allah, atunci faceți-o cu determinare și nu spuneți «... dacă Tu vrei, dă-mi...», pentru că nimeni nu Îl poate obliga pe Allah să facă ceva.”
    (Bukhari)
  • Atunci când implorăm, trebuie să fim atenți la ceea ce spunem, având siguranța că Allah ne va răspunde. Profetul ( s ) a spus: „Inimile sunt asemeni unor vase și unele pot cuprinde mai mult decât altele; așa că atunci când implorați pe Allah, faceți-o cu siguranța că vă va răspunde. El nu îi răspunde unui rob cu inima neglijentă.”
    (Ahmed)
  • Este mai bine ca atunci când Îl implorăm pe Allah să facem cu rugi care sunt menționate în Coranul cel Nobil și în Sunnah autentică. Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că Trimisul lui Allah ( s ) prefera rugile concise (scurte), dar cu înţelesuri mari și a avertizat împotriva cererilor extinse și elaborate. (Abu Dawud)
  • Dreptcredinciosul nu trebuie să se teamă să Îl implore pe Allah din cauza păcatelor pe care le-a comis. Iblis (Allah să îl blesteme!), care a fost cel mai rău din întreagă creație, îi cerea lui Allah, iar El îi răspundea, după cum ni se spune în Coranul cel Glorios: „[Iblis] A răspuns: «Dă-mi un răgaz până în Ziua când vor fi înviați [din morți]!» ~ A grăit [Allah]: «Vei fi dintre aceia cărora li se va da păsuire!»”
    (coran, 7:14-15)

    Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed ( s ) a spus: „Dacă un rob al lui Allah comite un păcat și apoi spune: «O, Doamne, am păcătuit, iartă-mă!», Domnul lui va spune: «Robul meu a comis un păcat și apoi a înţeles că are un Domn care iartă și pedepsește pentru păcate.» Apoi, robul va comite un nou păcat şi va spune: «O, Doamne, am păcătuit, iartă-mă!» Iar Allah va spune: «Robul meu a comis un păcat și apoi a înţeles că are un Domn care iartă și pedepsește pentru păcate.» Apoi, omul va comite din nou un păcat şi va spune: «O, Doamne, am păcătuit din nou, iartă-mă!», iar Domnul lui va spune: «Robul meu a comis un păcat și apoi a înţeles că are un Domn care iartă și pedepsește pentru păcate şi pentru aceasta Eu îl voi ierta și va putea să facă ceea ce doreşte .»”
    (Bukhari)

    Un poet a spus: Atunci când inima mea a devenit dură și nu aveam unde să mă duc așteptam ca iertarea Ta să sosească. Păcatele mele grave atârnă deasupra mea, dar, când mă gândesc la iertarea Ta, ştiu că este mult mai mare!